Pe plan internaţional şi la nivel european, interzicerea discriminării de orice fel este reglementată prin două documente fundamentale, care constituie cadrul juridic al promovării şi apărării drepturilor şi libertăţilor omului: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (8 decembrie 1948) consacră principiul nediscriminării, prin prevederea accesului la drepturi şi libertăţi al fiecărui individ, în Art. 2: „Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta declaraţie fără niciun fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afara de aceasta, nu se va face nicio deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate“. In Romania, autoritatile au reglementat acest subiect prin OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata. Ordonanta nr. 137/2000 (republicata in 2014)